Se întamplă destul de des ca în familiile cu minim 2 copii, părinții sau unul dintre ei să prefere un copil în defavoarea altuia. Acest lucru se poate întâmpla din mai multe motive, conștiente sau inconștiente. Uneori preferința se bazează pe istoria familiei, care se întoarce în generații, iar alteori preferința este trecătoare și durează doar zile, săptămâni sau luni.
Favorizarea nu se întamplă întotdeauna prin limbaj verbal, se poate întâmpla și prin acțiunile noastre nonverbale. Dacă un copil observă că oferiți gesturi de afecțiune fratelul/surorii, în timp ce pe el îl privați de o asemenea afecțiune, copilul poate deveni confuz, gelos sau intimidat din cauza acțiunilor dvs. Este esențial ca, atunci când recunoașteți un act negativ, intenționat sau nu, să vă modificați comportamentul pentru binele copiilor dvs.
Când favoritismul se transformă în abuz, sănătatea și bunăstarea psihologică a copiilor este periclitată:
1)Un copil crește și se simte puternic, crezând că poate face sau realiza ceva în timp ce celălalt copil crește și se simte înfrânt cu așteptări scăzute de a obține ceea ce vrea, va avea stimă de sine scazută, va considera că nu merită să fie iubit și în viața sa de adult fie se va lupta mereu să demonstreze că merită să fie iubit fie va renunța și nu va depune nici un efort.
2)Copiii preferați cresc cu vederi distorsionate, amplificate, exagerate. Ei sunt vulnerabili deoarece cred că lor li se cuvine totul și că regulile se aplică altora, nu și lor. Este posibil ca mai târziu să aibă probleme în relațiile intime. În plus, este posibil să se distanțeze de frații lui, pe măsură ce cresc.
3)Copiii defavorizați cresc cu vederi distorsionate, negative asupra lor. Ei sunt vulnerabili la senzația de înfrângere, crezând că munca nu le va aduce niciodată recompensele pe care le doresc, nu vor avea încredere în ei și se vor sabota singuri. Adesea depresia însoțește această stare de spirit.
Deci dragi părinti, fiți conștienți de acțiunile și rolurile voastre, de felul în care comunicați verbal și nonverbal, toate acestea vor influența dezvoltarea sănătoasă a copiilor vostri. Iubirea față de copilul nostru trebuie să fie de un singur fel – iubire necondiționată. Dinamica familiei se schimbă în momentul în care apare și al doilea copil, nu poate rămâne la fel ca atunci cand era doar unul singur. Știu, veți spune “noi știm cel mai bine cum să ne crestem copii”, corect, însă trebuie să recunoaștem că suntem vulnerabili, imperfecți, fragili și că avem nevoie de perfecționare continuă ca părinți și ca indivizi. Imperfecțiunea este pur și simplu o provocare pentru ca noi să dovedim că putem deveni ființe mai bune!
