„Simt că trebuie să țin eu echilibrul.” — Hiperfuncționarea relațională ca mecanism de reglare a siguranței emoționale Există un profil relațional pe care îl întâlnesc frecvent în cabinet — și care, spre deosebire de alte forme de dificultate relațională, este adesea validat social ca virtute. Persoana funcționează bine. Este responsabilă, prezentă, de încredere…
Mai multDe ce mă simt vinovată când spun nu?
Ceea ce descriu aici este diferit ca organizare și mai profund ca nivel. Nu este vorba despre evitarea conflictului ca atare, ci despre o organizare identitară în care menținerea conectării emoționale a devenit condiționată de adaptare continuă. Persoana nu se adaptează pentru că nu știe să spună nu. Se adaptează pentru că sistemul ei nervos a învățat că pierderea armoniei relaționale este un preț prea mare. Nu „nu știu cum să spun ce simt” — ci „dacă spun ce simt, ceva se va schimba între noi”….
Mai multDacă nu sunt utilă, mai contez?
Perfecționismul clasic se organizează în jurul calității rezultatului. Standardele sunt ridicate, iar nemulțumirea apare atunci când performanța nu atinge standardul dorit. Anxietatea este legată de performanță ca atare. Ceea ce descriu aici este diferit. Nu este vorba despre calitatea rezultatului, ci despre o organizare identitară mai profundă: valoarea de sine devine dependentă de utilitate. Nu „ceea ce am făcut nu este suficient de bun”, ci „dacă nu produc, nu ajut sau nu sunt necesară, nu sunt suficient de valoroasă.”…
Mai multCrăciunul salvatorilor: Cine te salvează pe tine?
Este dimineața de Crăciun și, în loc de bucurie, simți o oboseală pe care nimeni nu o vede. În timp ce lumea pare să se bucure de magie, tu ești „motorul” care face totul să funcționeze. Toată lumea te vede: cum gătești, cum te asiguri că totul e perfect, cum păstrezi armonia. Ești VĂZUTĂ pentru ce faci. Dar cine te vede cu adevărat pentru cine EȘTI??
Mai mult„Trebuie să fac mai mult!”
Cu toții cunoaștem sentimentul: deadline-uri care se suprapun, probleme de familie, o listă de sarcini care pare infinită. Suntem stresați. Și instinctul nostru primar, întărit de o cultură a performanței, ne spune un singur lucru: „Trage mai tare. Fii mai eficient. Trebuie doar să faci mai mult și vei ieși la liman.” Dar ce se întâmplă atunci când, cu cât faci mai mult, cu atât te simți mai rău? Când fiecare efort suplimentar, în loc să te apropie de soluție, pare să te scufunde și mai adânc într-o ceață de epuizare, anxietate și un sentiment ciudat de a fi deconectat de propria viață?
Mai mult




