Aud des în cabinet persoane care îmi spun că le este pur și simplu frică. Teama existențială de moarte prematură, de abandon, de singurătare, de eșec sau temeri de pierdere a locului de muncă și odată cu acesta problemele financiare. Învățăm încă de mici copii să ne temem de orice ne-a provocat durere. Totusi frica are și o parte bună, aceia de a ne asigura supraviețuirea și de a crea condițiile necesare pentru siguranță.
Dar ce facem dacă nu reușim să ne gestionam durerea, fie din cauza unor circumstanțe care nu s-au aflat sub controlul nostru, fie pentru că nu am învățat încă cum să ne protejăm mintea atunci când este nevoie?
În acest caz frica se poate transforma în anxietate, un sentiment cunoscut de persoanele care nu s-au aflat în sigurantă perioade lungi de timp. Frica și anxietatea nu sunt acelasi lucru, deși sunt adesea conectate. Frica este un semnal că suntem pe punctul de a face față unei amenințări iminente și cunoscute si alertează organismul și sistemul nervos că se afla în pericol. Dacă se apropie un pericol iminent, o furtună de exemplu, aceasta va induce un răspuns puternic și fiziologic: trebuie să ne mobilizăm pentru a supraviețui. Anxietatea, dimpotrivă, este un răspuns la o amenințare viitoare sau la un conflict interior. Este un sentiment de teamă că poate veni ceva nedorit, dar când și cum rămâne o necunoscută și dincolo de controlul nostru.
Interesantă este însă perspectiva budistă asupra fricii. Însusi Buddha a descris diferite tipuri de frică: frica “bună” care ne pregătește să actionam si să evitam pericolul și frică care ne face să “vedem o cobră în locul umbrei unei bucăți de frânghie”, acea frică “rea” indusă de imaginația noastră.
Potrivit Abhidharma, vechile texte despre psihologia budistă, frica nu este inerentă în ceea ce este cunoscut ca mintea principală sau de bază. Toate sentimentele vin și pleacă și sunt prin natura lor efemere. Dar dacă nu ne pregătim mințile să vedem asta, ajungem să vedem viața ca pe un roller coaster, care amenință să arunce oamenii de pe locurile lor din când în când. Marii învățători budiști, de-a lungul istoriei, au arătat prin exemplificare că atunci când cultivăm acel aspect fundamental al minții, felul în care trăim sentimentul de frică se va schimba. Mudra Abhaya – faimosul gest al lui Buddha care-și ține mâna fără teamă (văzută în multe imagini ale lui Buddha) – exprimă neînfricarea budistă într-o simplitate profundă.
Mintea iluminată nu are teamă.
