Ți se întâmplă des asta? Te sună cineva – un prieten, un coleg, o rudă – și îți cere o favoare. Fără să te gândești, spui imediat: „Sigur, te ajut!”. După ce închizi, te apucă regretele. Te-ai mai încărcat cu o sarcină pe lângă toate celelalte. Și te întrebi în sinea ta: „De ce am acceptat… iar?”. De fapt, nevoia de a face mereu pe placul altora și de a-ți pune nevoile pe ultimul loc este un mecanism de supraviețuire vechi, învățat în copilărie. A fost cândva util, dar acum te costă enorm: îți consumă energia, pacea interioară și te face să nu mai fii tu însuți/însăți.